alt=

 alt=

 alt=

 alt=

 alt=

În satul Lapoş, biserica a fost construită pe tereasa din dreapta Trotuşului, chiar la intrarea în sat.
Satul Lapoş s-a numit temporar în secolul 17-18 Purcăreţ. Denumirea de Purcăreţ poate fi pusă în legătură cu creşterea liberă a porcilor în pădurile de făget cu mult jir, sau pădurile de stejari din plaiul Runcului bogate în ghindă. 

Se pare că porcarii, porcăreţii şi „ sămădăii” din Lapoş erau tot ardeleni ca şi cei prezentaţi de Ioan Slavici refugiaţi din Transilvania din cauza persecuţiilor politice şi religioase executate de stăpânirea austro-ungară aciuaţi pe lângă schitul Lapoş, fiind peste 10 străini. Schitul avea îngăduinţa domnitorului Moldovei pentru a găzdui gratuit străinii pentru gospodărire, pază şi administarţie.
Denumirea aşezării omeneşti de pe platou, care este mai veche decât schitul , se poate să vină de la traducerea cuvântului lapoş din maghiară care înseamnă teren mlăştinos . Pe platou, sub muntele Lapoş fiind şi terenuri mlăştinoase, spune preotul Costel Bodea într-o scurtă istorie a bisericii din Lapoş.
La 1774 cătunul Lapoş a fost arondat la satul Dărmăneşti deşi era la o distanţă de 6 km.
În anul 1830 erau 30 de case, în anul 1941 au fost recenzate 160 de case. 

Îndată după plecarea ruşilor din Moldova după ocupaţia dintre anii 1806-1812 Mihail ieromonahul originar din Valea Malului Purcăreţ, Lapoşul de azi, nacialnic al Schitului Cotumba şi Lapoş şi apoi duhovnic al Sfintei Episcopii a Romanului este preocupat pentru a ridica o biserică în apropiere de Schitul Lapoş chiar în satul Lapoş, Purcăreţ, pe platoul de la Valea Malului, la peste un km. de lăcaşul Săhăstriei. Prin contribuţia ieromonahului Mihail, biserica se construieşte în anul 1813 ca un mitoc al Mănăstirii Lapoş şi ctitorul Mihail o dotează cu câteva cărţi şi icoane.
O bună parte dintre icoanele, sfeşnicele şi stranele acestei biserici provin de la vechiul schit după ce s-a închis în anul 1850.
Catapeteasma bisericii Lapoş este o adevărată operă de artă care a fost scluptată şi pictată în anul 1830.

Biserica Sfinţii Voievozi Mihail şi Gavril a moştenit de la vechiul schit cărţi vechi valoroase: Cazanie de Bucureşti 1732, Apostol de Râmnic 1784, Evanghelie de Blaj 1745, Strastnic de Blaj 1800, Triodion de Blaj 1813.
Una dintre inscripţiile după care profesorul Dorinel Ichim, autorul Monumentelor de Arhitectură populară din judeţul Bacău a stabilit ctitorul bisericii din Lapoş a fost Cazania de la Bucureşti 1723 pe care citim notiţa: „Această sfântă carte ci să numeşte Cazanii s-au legat de Mihail nacialnic Schitului Lapoş în februarie 1814 şi duhovnic al Episcopiei Romanului ctitor al Bisericii Sfinţii Voievozi din Lapoş”.
„Biserica de lemn Sfinţii Voievozi Mihail şi Gavril din Lapoş Dărmăneşti ctitoria ieromonahului Mihail de la Schitul Lapoş prezintă un deosebit interes pentru bogatul tezaur cultural pe care îl adăposteşte. Cărţi vechi, icoane, catapeteasmă şi alte obiecte de cult păstrate din secolul al XVIII-lea şi al XIX-lea fiind adevărate comori de artă medievală.
Arhitectural construcţia bisericii păstrează unul dintre cele mai vechi tipuri de plan, în formă de navă care a evoluat din planul casei ţărăneşti” spune profesorul Dorinel Ichim.

Înainte de Primul Război Mondial a slujit în Biserica Sfinţii Voievozi din Lapoş preotul Manase Dumbravă de la Dărmăneşti.
În perioada interbelică au păstorit în parohia Lapoş Dărmăneasca preoţii Manase Dumbravă, Gheorghe Vartolomei, Alexandru Hagiu, preotul refugiat din Basarabia, Celan, urmat de preotul Costel Bodea începând din anul şi până în anul Preotul Costel a fost şi un veritabil şi mare dirijor de formaţii corale ( vezi vol 6 Monografii dărmăneştene – Cultura).
Slujesc în continuare la Biserica Sfinţii Voievozi din Lapoş preotul Vasile Cojoc, preotul Vasilică Arotopoaie, preotul Victor V. Matei, preotul Merealbe şi actualul preot, Palade Ionuţ-Eusebiu.

internet (http://www.protoieriamoinesti.ro)